joi

La capătul lumii


Am fost la capătul lumii sufletelor. Am păşit către margine cu nerăbdarea gândului că "se va termina". Era pustiu şi vântul sufla cu putere din spate grăbindu-mă parcă să păşesc. M-am întrebat de ce este aşa pustiu. Oare fiecare suflet are dat un anumit moment pentru a face Pasul şi pentru a nu se lăsa influenţat de sufletele din jur este lăsat singur?
Am privit in hăul ce se căsca dinaintea ochilor minţii. Eram cât pe ce să intind braţele către cer şi să mă las purtată către eternitate. Dar ceva m-a tras înapoi...un gând, poate un înger păzitor. Am făcut un pas înapoi, doi... Nu este momentul! Nimic şi nimeni nu merită sacrificul meu! Înca mai există speranţă, încă mai sunt lucruri de văzut, încercări de trecut, oameni de iubit, momente de bucurie şi momente de tristeţe de trăit.


Sursa foto

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu